miercuri, 28 aprilie 2010

Ultima data cand … (parinti catre copii)


Se spune ca toti parintii isi iubesc copiii si cu siguranta chiar si greselile parintilor isi au mobilul in iubire. Iar copiii nu au dreptul sa judece modul in care parintii au avut stiinta de a face demonstratia acestei iubiri, insa au la indemana puterea de a constata si de a nu repeta gesturile care i-au ranit. In ciuda iubirii neconditionate din ambele parti, iubire ce presupune toleranta si iertare in acelasi timp, parintii ar trebui sa aiba in plus puterea data de intelepciunea varstei si a experientei lor. Astfel, copiii sunt cel mai in masura sa raspunda la cateva intrebari fundamentale care insa multora le par fara rost, intrebari legate de ultima data cand parintii lor si-au facut timp pentu a-i asculta cu adevarat, ultima data cand si-au aratat increderea in propriii lor copii, ultima data cand le-au spus ca nu sunt dezamagiti de ei ori ca i-au iertat. S-ar putea ca toate acestea sa fie doar gesturi, vorbe inutile, caci toate acestea pot fi simtite fara obligativitatea rostirii. Singura conditie? Existenta lor manifesta in comportamentul, atitudinea de zi cu zi a parintelui fata de copil. Daca aceste si multe alte intrebari asemanatoare ar fi inutile, probabil ca toti parintii si copiii lor si-ar putea exprima mandria de a avea o relatie care le da incredere, multumire si de ce nu, fericire.

miercuri, 21 aprilie 2010

Fericiti cei care …


* Fericiti copiii si parintii care nu doresc sa dea timpul inapoi pentru a lua lucrurile de la capat, care nu au dezamagit si, daca au facut-o, au stiut sa isi exprime regretul;

* Fericiti parintii care nu au gresit reteta in educatia copiilor lor, care au avut stiinta lucrului bine facut;

* Fericiti copiii care nu au de retras cuvinte, gesturi, ganduri cu voie ori fara voie, copiii care au invatat ca e bine sa-i cinstesti pe cei in viata atata timp cat sunt in viata;

* Fericiti cei care stiu ce si cum sa vorbeasca, cand si cum sa asculte, cei care sunt dispusi sa invete de la ceilalti ...

… si daca fiecare parinte si fiecare copil ar completa lista cu o propozitie macar, cu totii am avea de invatat ...

joi, 15 aprilie 2010

Ultima data cand ... (copii catre parinti)

S-ar putea ca uneori sa auzim intrebari legate de cel mai recent citita carte, de ultima data cand am cumparat un ziar, o revista; biserica adreseaza intrebari legate de ultima spovedanie / impartasanie … si parca ramai putin vinovat de fiecare data cand constientizezi ca raspunsul tau nu e tocmai cel pe care ai dori sa il dai. Dar omul e o fiinta usor adaptabila, reusind treptat sa traiasca intr-o armonie, daca nu perfecta, cel putin aparenta, cu propria lui constiinta “vinovata”. In acelasi mod, omul, acest adult candva dependent, e posibil sa traiasca in armonie cu egoismul sau cronicizat atunci cand uita sa mentina o legatura cu adevarat afectiva cu cei care i-au predat stafeta independentei.
Caci a existat o vreme cand cei care poarta numele de parinti au contribuit in mod neintrerupt la formarea adultului de azi. Si daca ar fi sa primim intrebari privind ultima data cand i-am vizitat doar pentru ca ne sunt dragi sau ultima data cand le-am vorbit si i-am ascultat cu adevarat, cu iubire ori cu rabdare, s-ar putea sa resimtim aceeasi remuscare ca atunci cand admitem ca nu am mai avut timp sa citim o carte. Si daca o carte necumparata poate fi gasita in biblioteca ori mai nou pe un CD, daca articole de ziar pot fi rasfoite pe internet si daca poate cartile citite in numar mare nu te fac OM asa cum parintii au puterea sa o faca, daca spovedania fara credinta nu te salveaza, s-ar putea ca daruirea ta prin vorbe, gesturi mici, uneori poate mai mari, pe masura crucii ce ti-e scris s-o porti, sa faca sens in lumea asta si sa conteze putin, putin mai mult.

miercuri, 14 aprilie 2010

Copilarie in papuci de casa



E atat de placut, cand uneori, dupa o zi de munca, te strecori in papuceii de casa … e starea de confort pe care o poti asocia cu anii copilariei fara griji, cu anii pe care parintii tai ti i-au asigurat cu dragoste si responsabilitate. Sunt anii intipariti in suflet, cu miresme ce treptat se transforma intr-o nostalgie fericita, atat de fericita incat adultul, hoinarind intre doua obligatii, va da o lacrima de recunoastere a acelei varste pierdute. Copilaria in papuci de casa e varsta aromelor care intamplator ne vor patrunde intr-o seara de vara, dinspre curtea casei din vecini, e varsta aromelor din bucataria bunicilor care au stiut dintotdeauna sa isi faca loc de veci in inimile noastre.

Ar fi atat de placut daca toti parintii ar avea stiinta si posibilitatea de a crea amintiri cu aromele frumoase ale anotimpului preferat si daca toti copiii ar muri mai putin in sufletul adultilor care s-au facut.